Adresa: str. Principală nr. 1, 247085 jud. Vâlcea

Tel.: 0350-425926 Fax: Email: primaria_caineni08@yahoo.com

Economia

14 June 2018
Exploatarea materialelor de construcţii minerale
Pe lângă lemn, un alt material de construcţii exploatat intens în comuna Câineni, a fost piatra. 
Industrial la începutul anilor 60. Timp de aproape două decenii, întreprinderea "6 Martie" a exploatat intens piatra de râu, în special cea de pe râul Boia din Grebleşti. Numeroşi lucrători localnici adunau piatra de râu ŞI grămezi pe prund după care o încărcau - la început, în camioane, ulterior in basculante - care o transportau în gara Câineni, de unde era încărcată în vagoane.
Cu mult înainte, pentru necesităţi locale şi ulterior în scop comercial, se exploata piatra de var, care era arsă în cuptoare (varniţe) pentru obţinerea varului nestins. Mult timp, până prin anii 60, la Grebleşti a funcţionat o varniţă cu 4 cuptoare mari, pe locul unde este acum amplasată CHEMP Boia 1 Această activitate a creat chiar toponimul "La Varniţă". Se mai exploata piatră de var la Robeşti, de pe Valea Robeştilor, care era arsă în varniţele din ( Capu Satului). 
Prin anii 70, la Grebleşti, pe Boia Mare, puţin mai sus de confluenţa cu Boia Mică (între Văi), s-a descoperit marmură, care a început să fie exploatată imediat. Blocurile de marmură erau transportate cu basculantele in gara Câineni, unde exista o staţie de concasare care producea praf de marmură şi criblură pentru mozaic. De asemenea, se mai exploata şi se mai exploatează încă în Ostrovu Oltului la Câineni, precum şi la Robeşti, pietrişul şi nisipul (staţii de sortare). Periodic - de exemplu, pentru repararea DN 7D - aceste materiale se exploatează şi de pe Valea Boii şi Valea Boişorii (la Cânepişte, există o staţie de sortare care lucrează ocazional).

 

Exploatarea energiei hidraulice. 
Amenajări şi instalaţii hidrotehnice populare şi moderne

Moara de apă este una dintre cele mai vechi instalaţii tehnice româneşti. Ea a înlocuit rudimentara râşniţă, care era acţionată de braţele omului, moara fiind o instalaţie eficientă care funcţionează - practic automat, utilizând forţa căderilor de apă. Moara de apă este cunoscută în Imperiul Roman încă din secolul I î. H., fiind descrisă în detaliu de către arhitectul latin Vitruvius. în principiu, o moară de apă constă dintr-o roată cu ax (fus) şi palete, acţionată hidraulic; axul acţionează o roată dinţaţi care, prin intermediul altei roţi dinţate, învârte pietrele de moară măcinând boabele de porumb sau grâu introduse între ele.
în spaţiul carpato-dunărean, morile de apă au existat din secolele II sau III d. H. Morile aparţineau ţăranilor liberi, moşneni care stăpâneau în obşte vadurile apelor aflate parţial sau în întregime pe pământurile lor. Chiar şi în perioada comunistă, morarii, deşi erau mandatari ai sistemului, beneficiau de cea mai mare parte din venitul realizat prin morărit. Plata pentru măcinat se făcea în natură şi consta în reţinerea de către morar a unei cote-părţi din cantitatea de boabe ce urma a fi măcinată (uium). Uiumul era, practic, la latitudinea morarului şi reprezenta 7 - 15% din cantitatea menţionată.


De-a lungul timpului, în satele comunei Câineni au existat numeroase instalaţii hidrotehnice populare - mori, pive (piue) şi darace de lână (local: "maşini de făcut lâna") - care valorificau forţa hidraulică a cursurilor de apă din zonă: Boia, Valea Câinenilor, Valea Urii (Urea), Valea Robeştilor şi Valea lui Vlad. De asemenea, forţa acestor cursuri de apă era valorificată şi în cadrul unor instalaţii de despicat buşteni (joagăre, gatere, fierăstraie hidraulice). Astfel, existenţa "herăstraielor" este semnalată la Câineni şi Robeşti începând cu anul 1898, constituind unităţi importante în economia judeţului, din moment ce au fost menţionate şi în anii 1900, 1908 şi 1912.
După anul 1980, pe râul Boia de pe raza satului Grebleşti, au fost construite instalaţii hidrotehnice moderne pentru producerea energiei electrice, aşa numitele CHEMP-uri adică Centrale Electrice de Mică Putere. 
Cele mai multe instalaţii hidrotehnice populare au existat în Grebleşti, pe râul Boia care este râul cu cel mai mare debit dintre cele menţionate .interior. Trebuie să precizăm faptul că toate ştirile despre aceste instalaţii sunt informaţii proprii sau, cel mai mult, din surse locale, directe.

 

Prima moară reţinută de memoria colectivă din satul Grebleşti a fost aceea a lui Dumitru Mihalache zis Moru, construită prin anii 1880 - 1885 în apropiere de Izvorul lui Voica (Şipot), lângă vărzăriile din partea de sud a satului. Moara lui Moru era o moară cu roată orizontală (cu făcaie) destul de rudimentară. Ea consta dintr-un butuc gros de lemn cu ax central vertical din fier şi cu 4 braţe de lemn orizontale în cruce, prevăzute la capăt cu câte o paletă, de fapt - o blană mai lată. Fluxul de apă era dirijat printr-un scoc de lemn către palete, imprimând butucului o mişcare de rotaţie. Butucul avea deasupra, pe ax, o piesă metalică în formă de "T" care sprijinea şi antrena în rotaţie piatra de moară. Deasupra se afla o altă piatră de moară fixă. Această moară măcina înjur de 15 bănicioare (măsură volumetrică - 1 bănicior = 20 ) de boabe de porumb pe zi.
Prin anii 1890 - 1895, Niculaie Cojocarii zis Ţăpăluşă construieşte o moară cu roată verticală şi scoc de aducţiune care deversa apa pe la partea superioară a roţii. Moara era amplasată în vad la Borcan, sub izvorul unde se adăpau şi se mai adapă şi astăzi vitele, acolo unde începe drumul spre Priloage. Această moară măcina în jur de 40 de bănicioare de porumb pe zi.

 

Meşteşuguri şi ocupaţii casnice

Din vechime şi până prin anii 60 - 70, în satele comunei Câineni existau meşteri care se ocupau cu prelucrarea lemnului, ocupaţia fiind strâns legată de exploatarea pădurilor. Cheresteaua se obţinea în mod obişnuit prin tăierea manuală a buştenilor, cu o sfoară înmuiată în vopsea şi întinsă de-a lungul buşteanului curăţat de coajă se trasa linia de tăiere, buşteanul era urcat şi fixat pe două capre înalte de 2,0 - 2,5 m şi era tăiată manual de doi oameni, unul aflat sus pe buştean şi celălalt - jos, care acţionau un fierăstrău special, prevăzut la capete cu mânere. Cei doi tăietori trebuiau să urmărească în permanenţă linia trasată pe buştean şi nu era de loc simplu, mai ales pentru cei fără experienţă, să obţii scânduri perfect drepte.Existau meşteri cioplitori, dulgheri care obţineau "din bardă" bârne pentru case şi grajduri. Alţii erau specializaţi în obţinerea de doage, pe care apoi le asamblau în putini pentru brânză, murături şi varză, în butii pentru prune şi ciubere pentru spălat rufe şi hârdaie pentru apă. încă şi astăzi mai există oameni care pot confecţiona ulucă, lanteţi şi sită prin cioplire. De asemenea, existau meşteri care confecţionau roţi, precum şi războaie de ţesut, care şi căruţe. Din vechime şi până după cel de-al doilea război mondial, tot mobilierul era realizat de meşteri locali. Principalele piese ce compuneau mobilierul ţărănesc erau: patul de scânduri (de cele mai multe ori fix, având picioarele pe "pocimpi", adică înfipte în pământ), dulapul şi lada de haine, dulapul de vase, lada pentru mălai, cuierul, masa pătrată cu patru picioare şi, în cele mai multe cazuri, o masă rotundă pliantă, mai joasă, pe care se servea masa, stând pe scaune de tip taburet.


Existau, de asemenea, meşteri podari. Harta stolnicului C. Cantacuzino, tipărită la 1700 în Italia, la Veneţia, indică un pod "umblător" de lemn, adică plutitor, la Câineni, peste Olt. La 1849 este consemnat "un pod plutitor la Vadu Câinenilor". Tot aici, până în anul 1965 a existat un pod de fier, cu podea de lemn peste care treceau şi camioanele cu metri şi buşteni, acesta fiind înlocuit în acel an cu actualul pod de beton şi fier.
Rudarii realizau şi mai realizează încă multe obiecte de uz caznic din lemn: troci, fuse, linguri, cozi de topor şi de sapă, copărâi (cozi de coasă), coşuri împletite (târne, telteie), mături de nuiele.


De asemenea, în satele comunei Câineni era răspândit şi meşteşugul fierăriei. Existau mulţi meşteri fierari care confecţionau diferite unelte, piese din fier pentru care şi căruţe, potcoave, aceştia fiind în acelaşi timp şi potcovari.