Adresa: str. Principală nr. 1, 247085 jud. Vâlcea

Tel.: 0350-425926 Fax: Email: primaria_caineni08@yahoo.com

Gospodăria Românească. Arhitectura

14 June 2018
Gospodăria ţărănească
Datorită specificului zonei geografice, gospodăria ţărănească din comuna Câineni nu beneficiază de spaţiu foarte mare. Ea este alcătuită, în principal, din casa de locuit, grajdul de animale, curte şi, eventual, o grădiniţă pentru legume în spatele casei sau al grajdului. în plus, cele mai multe gospodării au în curte bucătăria de vară ("cunia") şi - uneori - o cameră de locuit lângă aceasta. în prezent, în satele comunei Câineni mai există foarte puţine case vechi, tradiţionale.
În vechime, casele se construiau din bârne de lemn pe fundaţie de piatră şi brâu tot din piatră, înălţat la 1,5 - 2,5 m deasupra solului. Majoritatea caselor avea două camere: camera "a bună" sau "hodaia" şi camera de locuit, despărţite de o altă încăpere, "tinda" - utilizată ca bucătărie în perioada friguroasă a anului. Sub casă, la nivelul fundaţiei sau la demisol, se .illa pivniţa (local: "pimniţă") precedată de spaţiul de sub prispă, pridvor sau foişor (local: "făişor") numit "gârlici". Casa era înconjurată, pe 1 - 3 laturi, de foişor. Foişorul avea "hora", adică balustrada de la marginea exterioară din lemn, nişte cadre din bârne cioplite sau fasonate cu fierăstrăul, în care se îmbinau stinghii de lemn sau bucăţi de scândură frumos traforate, iar din loc in loc avea stâlpi de lemn sculptat care sprijineau marginea acoperişului. Pereţii din bârne îmbinate şi tavanul se "cercuiau" cu nuiele de alun, mesteacăn sau salcie despicate în două, care se băteau oblic în cuie, formând reţea şi apoi se "văcăluiau", adică se acopereau cu un strat de lut simplu, anume preparat sau cu un amestec de lut şi var, cercuiala având rolul de a menţine acest strat.
În curte era amplasată "baraca" adică bucătăria de vară, mi fel de cabană mică din bârne nevăcăluite, acoperită cu şiţă şi, de cele mai multe ori, fără tavan.

Tradiţii culinare
În cadrul ocupaţiilor casnice, o categorie aparte a acestora este legată de prepararea hranei şi de tradiţiile culinare.
Trăsătura caracteristică În ceea ce priveşte hrana locuitorilor din comuna Câineni, este aceea că ei consumă cantităţi mari de carne de porc conservată "la oală", adică În untură, slănină şi produse lactate. Faptul că slănina şi carnea de porc se pot conserva uşor prin sărare, afumare şi "topire" în untură, oferă locuitorilor posibilitatea de a consuma aceste produse tot timpul anului, ele alcătuind hrana de bază în perioadele de munci grele (arat, pus în pământ, cosit, suâns fânul, scos cartofii, "gătit" lemne etc). Deşi din punct de vedere medical aceste produse sunt puţin recomandate, de Crăciun nu există, practic, familie care să nu taie măcar un porc. Acest lucru se întâmplă chiar şi acolo unde carnea de porc se consuma mai puţin, şi asta doar pentru că altfel "este ruşine" sau "te faci de râs" Ocazional - sâmbăta, duminica - se consumă carne proaspătă de oaie, capră vită sau pasăre, iar la Paşte - miel. înainte ca Oltul să sărăcească din cauza poluării, în comuna Câineni se consuma foarte mult peşte, mai ales somn scobar, clean, mreană. Ca preparate speciale în zonă, sunt cunoscute pastrama de oaie sau capră şi brânza de burduf. Mâncăruri tradiţionale sunt supa de "bureţi", sloiul, balmeşul, mămăliga dreasă şi cocoloşul, apoi ciorbă de lobodă, de varză albă şi de fasole verde (păstăi sau, local, "teci"), preparate cu untură "legată" şi lapte acru. Ciorba de "bureţi" este o ciorbă din toate măruntaiele de vită, neavând nici o legătură cu bureţii de pădure.


Sloiul" se aseamănă cu carnea de porc pusă "la oală" în untură şi constă din bucăţi de carne grasă de oaie sau capră, care se prăjesc şi se pun "la oală" în topitură de seu. Balmeşul se obţine prin fierberea unui amestec de caş dospit şi brânză de burduf în lapte dulce, la care uneori se adaugă untură şi/sau mălai. Mămăliga dreasă se prepară prin aşezarea într-un vas de pământ sau metalic, dar smălţuit, de straturi alternative de mămăligă caldă mai moale şi brânză de burduf amestecată cu jumări, peste care se toarnă unt topit şi apoi se dă la cuptor. Cocoloşul constă dintr-un bulgăre de mămăligă caldă care are la mijloc brânză de burduf şi care se coace în spuză sau pe plita încinsă. în mod obişnuit, pentru prăjit, se foloseşte aşa numita "untură legată", uleiul fiind folosit aproape exclusiv în zilele de post. Aceasta este întinsă pe o suprafaţă, sărată abundent şi apoi rulată foarte strâns cu partea impermeabilă (pielea) în afară, într-un ghem care se leagă foarte bine cu sfoară (să nu rămână spaţii libere, căci altfel "răncezeşte") şi se atârnă de grindă în pivniţă (să nu aibă contact cu nici o suprafaţă solidă). Din acest ghem de osânză sărată,se taie la nevoie o bucată potrivită care se topeşte, iar topitura rezultată se foloseşte la prăjit, dând mâncărurilor un gust deosebit. Un secret local al ciorbelor de lobodă, varză albă şi fasole verde cu prăjeală de ceapă in untură legată şi cu lapte acru, este acela că nu se adaugă niciodată toată cantitatea de lobodă, varză sau fasole în apa care fierbe, ci treptat, "câte o mână"; se acoperă vasul, se dă într-un clocot şi iar se adaugă "o mână" etc. Primăvara şi vara, în zilele de post, se consumă foarte mult urzicile gătite cu mălai şi servite cu mult oţet de prună. Foarte apreciate sunt varza acră, murăturile asortate la saramură şi fasolea boabe. Dintre conservele de fructe menţionăm magiunul şi gemul de prună, zmeură şi afine (local, "afunie") şi dulceaţa de nuci verzi şi de ... gogonele. De asemenea, amintim prunele uscate, poamele (jumătăţi de pere mici pădureţe şi felii de mere înşirate pe sfoară şi uscate la soare), precum şi vinul de măceşe şi de afine.