Adresa: str. Principală nr. 1, 247085 jud. Vâlcea

Tel.: 0350-425926 Fax: Email: primaria_caineni08@yahoo.com

Istoricul localității

14 June 2018
Repere istorice
Atestare documentara

Este de presupus că satele ce compun astăzi comuna Câineni sunt mult mai vechi decât o indică datele la care ele au fost atestate documentar prima dată.
I. Conea face următoarea apreciere: "în documentele din 1233, 1265 şi 1311 - Loviştea este arătată ca fiind o «terra», adică o «ţară» în înţelesul vechi, românesc al acestui cuvânt, aşa cum apare el la unii din cronicarii noştri şi cum apare în documentele vechi". Astfel, aceste surse menţionează: Ţara Ardealului care are la marginile ei mai multe "ţări" mai mici cum sunt Ţara Maramureşului, Ţara Oltului, Ţara Bârsei, Ţara Haţegului, Ţara Oaşului, respectiv, Terra Hatzek, Terra de Zeurino, Terra Lytioy Voievodae (= Lyrtioy = Lytuon = Litovoi), Terra Balacorum, Terra Burza, Terra Maramorisiensis. Aceste "«ţări»... erau un fel de mici state, mai mult sau mai puţin autonome, unităţi politico-administrative locale, situate de obicei în câte una din aşa numitele depresiuni peri sau intra¬carpatice", încă din vremea marilor năvăliri migratoare, românii au început să se organizeze sub forma unor mici autonomii locale, a unor mici state, în constituirea cărora factorul geografic a avut rolul determinat (văi, depresiuni); cele mici erau cnezatele, iar cele mari erau voievodatele, respectiv, judeţele şi ţările. Aceste "romanii locale", luând cunoştinţă unele de altele, s-au contopit mai târziu formând principatele româneşti.

O asemenea "ţară" sau "românie" a fost şi Loviştea, care includea şi satele comunei Câineni, dacă ele vor fi existat atunci şi nu ne îndoim că cel puţin un sat a existat pe locul de astăzi al localităţii Câineni, din moment ce romanii l-au numit "Pons Vetus" adică "Puntea Veche". Loviştea a fost, deci, o organizaţie politică autonomă care în acest mod şi-a dus existenţa până ce stăpânirea maghiară a ajuns la Carpaţi: "Aşadar: e foarte probabil că, până în preajma anului 1233, Loviştea a fost o mică «Românie» românească autonomă. începând, însă cu acest an, ea trece pentru o bucată de vreme sub Unguri, probabil până spre 13II..
Sat străbun de păstori , dar „ sat de la drum", de la drumul strategic al Oltului, de la drumul „ cel mare" al Loviştei, Câineniul a fost timp îndelungat punct de vamă, trecând pe cărările lui nu numai păstorii cu oile şi câinii, ci şi o lume pestriţă de negustori, aventurieri, traficanţi, contrabandişti, grăniceri, oşteni, misionari, tâlhari, purtători de cărţi şi veşti româneşti între Ardeal şi Muntenia .

Atestarea documentară a satelor Grebleşti şi Robeşti nu este veche ca a Câinenilor, însă nimeni nu poate exclude varianta vechimii lor cu mult înainte de atestare.
Documentul de hotărnicie între Ţara Românească şi Transilvania din 9 iunie 1520, marchează şi atestarea documentară a localităţii Râu Vadului.
In lucrarea "Tezaur Medieval Valcean" care conţine documentul 719 din 19 august 1670 se menţionează documentar satul Robeşti "Locuitorii satului Robeşti vând unchiaşului Necula, feciorilor săi Datco şi Chirca şi fratelui său Ivaşcu din Călineşti partea lor din muntele Robu pentru 23 taleri".

Satul Grebleşti este menţionat documentar pentru prima dată la 1 septembrie 1625 într-un hrisov al lui Alexandru Voievod, iar satul Robeşti este menţionat documentar pentru prima dată, la 29 august 1670, într-un act de vânzare - cumpărare.
Despre cătunul Priloage nu avem o mărturie scrisă, bătrânii localităţii ştiu că la începutul secolului al XX lea câţiva gospodari, crescători de oi din Robeşti, s-au tras peste Olt şi au întemeiat actualul cătun.
Comuna Câineni a fost martora primei desfiinţări a graniţei dintre Ţara Românească şi Transilvania, prin ea trecând în 1599 cetele de 6000 de luptători ale Mehedinţilor şi Buzeştilor care la Tălmaciu se întâlnesc cu grosul oastei lui Mihai Viteazul şi, împreună obţin victoria de la Şelimbăr împotriva lui Andrei Bathori