Adresa: str. Principală nr. 1, 247085 jud. Vâlcea

Tel.: 0350-425926 Fax: Email: primaria_caineni08@yahoo.com

Relieful și vegetația

14 June 2018
Relieful
Relieful comunei Câineni se poate încadra în două tipuri caracteristice, diferenţiate după altitudine, şi anume: un relief depresionar, intramontan sau de deal, unde altitudinea variază între 400 - 900 m şi un relief montan cu înălţimi de peste 1000 m. Există şi înălţimi de peste 1000 m, care în mod uzual sunt considerate dealuri, deoarece pe ele există numeroase "locuri de coasă", fâneţe de unde locuitorii obţin fânul necesar vitelor iarna (de exemplu: Pleaşa Câinenilor, Gorgane, Măgura, Coasta Câinenilor). Altitudinile extreme sunt de 340 m la nivelul Văii Oltului, în Câinenii Mici, şi respectiv 2361 m în vârful Budislavu, cel mai înalt vârf, Ciortea, de 2462 m, aflându-se, din punct de vedere administrativ, pe teritoriul comunei Titeşti, deşi graniţa dintre cele două comune trece, pe o distanţă scurtă, şi prin muntele Ciortea.
 
Cele două trepte de relief fac parte din marea unitate a Carpaţilor Meridionali (Masivul Făgăraş - la est şi Masivul Parâng - la vest). în această zonă, cu relieful predominant muntos, se evidenţiază Valea Oltului, care pătrunde în Depresiunea Loviştei prin partea de nord a judeţului Vâlcea, la graniţa cu judeţul Sibiu, şi străbate comuna Câineni prin partea sa centrală, constituind o evidentă limită naturală între masivele muntoase menţionate. 
Sub aspect geomorfologic localitatea se încadrează în cele doua trepte principale de relief :
înaltă (muntoasă ) cu o evoluţie îndelungată care cuprinde prelungirile munţilor Lotru şi Făgăraş, până în defileu • colinară, care cuprinde locul de desfăşurare a aşezării comunei Câineni.
Formele de relief montan sunt reprezentate de culmile cristaline ale munţilor Făgăraş din estul localităţii şi ai munţilor Lotru, din vestul localităţii.
Începând din est către vest, printre dealurile şi vârfurile principale ce încadrează comuna, amintim vârful Manjinei înalt de 840 m, care se continuă cu şaua joasă a Gornişului, circa 580 m .
La vest se înalţă prelungirile munţilor Lotru, reprezentate de vârful Gorganul ( 660 m), Dealul Negru ( 1966 m) şi muntele Robu (1900 m). Spre sud localitatea este adăpostită de vârful Teişului ( 710 m) , în nord se desfăşoară extremitatea nordică a Defileului Turnu Roşu - Cozia, iar spre nord - est se ridică vârful Pleaşa înalt de 950 m.
In localitatea Câineni defileul Oltului are o altitudine de 340 m .
De pe oricare dintre dealurile înconjurătoare comunei se pot vedea munţii Făgăraş şi Lotru, despărţiţi de defileul şerpuitor al Oltului.
 
Clima
Aşezarea geografică a comunei Câineni în Depresiunea intramontană Lovistea şi dispunerea sa pe culoarul transversal al văii Oltului face ca localitatea ,numai parţial, să fie ferită de furia vânturilor de nord - vest.
In general temperatura este condiţionată de relief, cea a iernii oscilează între -25 si + 5 grade, iar vara intre +10 şi +25 grade .Manifestarea specifică a factorilor climatici, ploi şi zăpezi abundente, temperatura relativ scăzută, vânturi frecvente şi adeseori puternice, dă climei un aspect tipic temperat - continental.
Sub aspect pluviometric numărul zilelor de ploaie oscilează, iar cantitatea de precipitaţii medii anuale este de 8 - 900 ml. Căderea zăpezii este frecventă şi de lungă durata. Chiar şi vara culmile înalte din vecinătatea localităţii sunt uneori acoperite cu zăpadă, dând locurilor un pitoresc geografic deosebit.

Flora, fauna şi solul
Diversitatea formelor de relief şi condiţiile pedoclimatice existente pe teritoriul comunei au favorizat dezvoltarea unei vegetaţii bogate, depuse în etaje corespunzător altitudinii reliefului. Munţii care înconjoară comuna sunt ocupaţi cu păduri de conifere şi foioase, în zona înaltă se găsesc mai multe suprafeţe ocupate cu conifere. Există şi plantaţii noi ce conţin în general molid. In zona montană se găsesc pajişti folosite pentru creşterea oilor.
Pentru a caracteriza vegetaţia şi fauna, trebuie precizat că din punct de vedere biogeografic, partea de nord a judeţului Vâlcea, în care se înscrie şi teritoriul comunei Câineni, aparţine provinciei dacice, diviziune a subregiunii euro-siberiene. Aceasta se caracterizează printr-o floră şi faună central - europeană, cu un mare număr de endemisme dacice. Depresiunea Loviştei aparţine în întregime etajului fagului, partea ei cea mai joasă fiind domeniul pădurilor de fag (Fagus silvática) în amestec cu gorun (Quercus petreae). După natura solurilor formate, pădurea ocupa, cu câteva secole în urmă, aproape în întregime teritoriul actual al comunei Câineni. Având în vedere poziţia geografică a comunei în nordul Depresiunii Loviştea, cu un relief predominant montan, dar fragmentat de văi destul de largi şi adânci, inclusiv culoarul Oltului ce coboară la altitudinea de 340 m, vegetaţia este dispusă etajat, în funcţie de diversitatea şi altitudinea formelor de relief.

Ca ţinut de veche locuire, cu populaţie relativ densă, Loviştea a fost despădurită treptat, atât în sectoarele cu altitudini înalte, cât şi în vatra depresiunii, astfel încât suprafeţele despădurite au devenit păşuni alpine cu întinderi mari pentru numeroasele turme de oi şi cirezi de vite, sau pajişti secundare, utilizate ca fâneţe şi păşuni, uneori şi ca terenuri agricole.
Vegetaţia etajată din partea superioară începe cu pajişti montane şi tufişuri pitice, fiind imediat urmată de păduri de conifere care se prezintă în benzi restrânse şi discontinui. Limita superioară a pădurilor de conifere şi a tufişurilor pitice variază între 1500 şi 1800 m. Pădurile de molid {Picea excelsa) au o repartiţie mult diferită de la un masiv muntos la altul, iar către partea inferioară a etajului apare bradul alb (Abias alba). Mai jos, întunecimea şi monotonia pădurilor de molid este întreruptă de prezenţa fagului, care poate fi întâlnit şi în pâlcuri de făgete pure. Pădurile de fag au întinderea cea mai mare în raport cu celelalte păduri montane. Pe fragmentele de terase şi pe dealurile netezite, pe agestrele şi glacisurile vechi, consolidate, apar păduri de gorun în amestec cu gârniţă (Quercus frainetto), ulm {Ulmus foliaceea), paltin (Acer pseudoplatanus), carpen (Carpenus betulus), jugastru (Acer campreste), frasin (Fraxinus excelsior), tei (Tilia platyhyllos, Tilia cordata), în asociere cu stratul de subarbuşti reprezentat mai ales prin lemn râios (Evonymus europeae), alun (Corylus avellana), corn şi sânger (Cornus mas, Cornus sanguínea), plante urcătoare ca iedera (Hederá helix) şi curpenul (Clematis vitalba) şi diverse specii de muşchi (Maeium cuspidatum, Maeium affine).

La rândul ei, lista florei erbacee este de mare extensiune, aici găsindu-se păiuşul (Festuca silvática), firuţa de pădure (Poa nemoralis), vioreaua(Scilla bifolia), brebenelul (Corydalis cava), ghiocelul (Galantus nivalis), diverse rogozuri (Carex pilosa), ferigi (Dryopteria filis mas), laptele câinelui (Euphorbia amygdaloides), urzica moartă galbenă (Laminum galeobdolon), cucuta de pădure (Galium schultesii), apoi murul (Rubus hirtits), măceşul (Rosa canina), zmeurul (Rubus ideus), afinul (Vacinum myrtillus) etc.